Ultima Faza
Rabdam in casa cu speranta ca virusul ucigas o va lua mai repede la sanatoasa. Vrem sa treaca… dar daca vine iar? Toate ne-au luat, mereu, pe nepregatite.
Traim in propria fortificatie. Stam cu ochii pe TV si navigam pe Net. Totul e nou, dar atat de vechi! Prin fata ochilor ne trec spitalele infecte, doctorii fara armele de lupta, oamenii impinsi de saracie pe drumurile pribegiei, Romania strazilor-gropi. Ne plangem ca nu mai vizionam sport. Dar noi chiar nu-l mai vedem de mult… Pentru ca nu-l mai avem!
Altii, in schimb, sar santul cu apa si se duc in targ… ca cineva, acolo, undeva, ii apara de toate cele rele. Dar, ce mai tura-vura, hai sa vedem “Romanie, tara mea” poezia scrisa si recitata de actorul Adrian Vancica, pe 1 decembrie 2016.
Momentul de la ProTV a venit intr-o clipa de sarbatoare nationala, dar versurile simple, de impact, rostite de “betivul filosof al comunitatii” ne arata un adevar, unul dur, dar adevarat. Si, culmea, vremurile de astazi le regasim in aceasta poezie! Da, e buna si dupa patru ani! Pentru ca noi suntem la fel!
Nu stim sa invatam din greselile trecutului… Aceasta poezie nu este despre arta creatiei, este despre fantoma care ne bantuie! Si a venit timpul sa invatam!
Romanie, tara mea, azi e ziua
La multi ani sa fii frumoasa
Imi pun sufletul pe masa
La multi ani cu sanatate
Ti le zic cu drag pe toate
Eu n-am flori
Tu n-ai bomboane
Ai oameni prin tomberoane
Ce ai fost si ce-ai ajuns?
Ca dau veselia-n plans
Nu zic vorbe intr-o doara
Nu e romanas in tara
Sa nu aibe un var, un frate
La munca-n strainatate
Facem alte tari frumoase
Construim la altii case
Cat le ingrijim batranii
Aici ne mananca cainii
Romanii isi lasa copiii acasa
Sa puna o paine pe masa
Si ii vad o luna pe vara
Atunci cand se-n torc in tara
Drumul asta nu-i usor
Te usuci incet de dor
Anglia, Italia, cei mai multi in Spania
Ne-a batut Albania!
Ca nici fotbal nu mai stim
Pestea minge noi sarim
De ea zici ca aproape fugim
Vai de tine, vai de noi
Asta e. Astia suntem
Noi la suparare bem
Europa ne tine la perete
Avem servicii mult prea secrete
Desi nu-s autostrazi
La permise-s cozi de cozi
Multi se chinuie de foame
Avem mai putine mame
De padure ce sa spun
Ca padurea zici ca-i drum
Scoala e pe aratura
Se face pe scurtatura
Gimnastica, nu mai avem
Aia e, atat putem
Nu mai face nimeni barna
Nu mai striga nimeni sarma
Sanatate nu mai spun
Moare pacientu-n drum
Doctorii precum se stie
Sunt plecati in pribegie
Cei ce fura milioane
Au costume si sutane
De-ai trecut prin puscarie
Nu-i rusine, e mandrie
Vai de tine, vai de noi
Asta e, astia suntem
Noi la suparare bem
Romanie tara mea
Astazi este ziua ta
Si in loc de o urare
Din pieptutul meu de dac
Am sa strig in gura mare
Iarta-ma, ca nu mai fac
Nu-i mai las sa te mai fure
Nu-i mai las sa te injure
Nu-i mai las sa-si bata joc
Si de-o fi ti-i trec prin foc
Si sper ca in a mea viata
Sa te vad din nou in fata
In fata pe harta lumii
La-n’parteala cu jupanii
Asta e
Astia suntem
Noi la bucurie bem
Si-ti mai spun, nu ma feresc
Romanie, te iubesc!
