Ultima Faza
A fost vazut intotdeauna de Gica Hagi un mare talent, a ajuns sa lucreze cu Mourinho la Inter si vine de la Constanta, acolo unde talentul a fost intotdeauna din plin.
Nascut in Mangalia, Denis Alibec a facut junioratul la Callatis, apoi la Steaua pentru o scurta perioada, pentru ca in 2006 sa ajunga la Farul. Dupa 18 meciuri si doua goluri la Farul, Denis Alibec a fost luat de Inter Milano in 2009.
“Cum am ajuns la Inter? Eram la Farul atunci. Și primul meu impresar, care era din Slovenia, era si scouter la Inter. Si a venit la calificari la U17 si acolo am vorbit cu el si m-a intrebat daca vreau sa merg la Inter. Si normal ca am zis ”Da”. Si după vreo doua luni m-a luat Mourinho la echipa mare si faceam deja antrenamente cu ei.”, povesteste Alibec conform Gazeta Sporturilor.
Prea tanar pentru Milano, Denis Alibec recunoaste ca nu a facut tocmai ce trebuie cand a ajuns acolo.
“Cand am ajuns la Milano, pot sa spun ca banii mi-au luat mintile. Multi si deodata, gata, n-am mai fost acelasi. Nu-mi mai statea gandul la fotbal, iar treaba asta de darama. Am pierdut mult si pentru ca nu am stiut sa fiu intelegator cu cei care imi vor binele. Pentru pustii care se transfera in strainatate: asta e sfatul numarul unu!”, mai spunea Alibec in Gazeta Sporturilor.
Totusi, a apucat sa lucreze cu nume precum Mourinho si Benitez,
“La prima intalnire cu Mourinho nu stiam ce sa fac. Are un caracter unic, nu am vazut un caracter atat de puternic. Cu Benitez m-am inteles mai bine, pentru ca ii placea de mine si cu el am debutat la echipa mare. “, isi mai aminteste Denis.
„E un baiat plin de talent, dar trebuie sa stai mult de vorba cu el. Doar asa da un randament foarte bun!”, spune Hagi despre el.
Alibec isi aduce amite si de prima convocare la echipa nationala. In minutul 90 al meciului dintre Romania si Insulele Feroe din preliminariile pentru Turneul Final din Franta, din 2016, Alibec a intrat pe teren in locul lui Bogdan Stancu, marcand astfel si debutul sau la prima reprezentativa.
„Eram acasa, cu mama, cand am primit vestea convocarii. E greu de descris bucuria!”, isi mai aminteste Alibec.
