Ultima Faza
Acum fix 30 de ani, la Napoli, Romania trecea pentru prima data de grupe la un Campionat Mondial, dupa 1-1 cu Argentina lui Maradona, care era si detinatoarea titlului la acel moment.
Sud-americanii jucau practic acasa pe San Paolo, acolo unde vedeta lor era Diego Maradona.
ROMANIA: Silviu Lung (cpt) – Mircea Rednic, Ioan Andone, Gica Popescu, Michael Klein – Ioan Sabau (Dorin Mateut 82), Iosif Rotariu, Ionut Lupescu, Gheorghe Hagi – Marius Lacatus, Gabi Balint (Danut Lupu 72)
Antrenor: Emeric Ienei
ARGENTINA: Goycochea – Serrizuela, Monzon, Simon, Olarticoechea – Burruchaga
(Dezotti), Basualdo, Maradona, Batista – Caniggia, Troglio (52 Giusti)
Antrenor: Carlos Bilardo
Gabi Balint si-a adus aminte acest moment:
“Au trecut aproape 2 luni de cand am castigat Cupa Campionilor Europeni! Sunt in Grecia, la Atena, in zona Glifada. Toata Steaua de la Sevilla, cu neveste cu tot, e aici! Totul e pe banii lui Vardinoianis, suporterul nostru de lux pe “Ramon Sanchez Pizjuan”. Patronul lui Panathinaikos ne-a pus la dispozitie un motel in zona turistica a capitalei elene si ne-a indesat in buzunare 1000$ de caciula, sa avem de cheltuiala. Asta inseamna sa fii mafiot! Nu, nu ma refeream la milionarul grec. Pai cand m-am mai bucurat eu de o vacanta in afara tarii cu o diurna mai mare de 2$ jumate/zi!?
Programul e liber, impus de mine! Ziua – plaja, seara – terasa mea preferata unde urmaresc si meciuri de la CM din Mexic si noaptea – discoteca. Trei antrenamente pe zi! 
Ma gandesc la cat am alergat prin Grecia, in cantonamentele de iarna… Acum, relaxare totala.
E 29 iunie 1986. Nu e o zi normala. E ziua marii finale. Argentina lui Maradona, echipa al carui fan sunt in seara asta, intalneste Germania. Mai sunt 2 ore pana incepe meciul iar eu sunt deja prezent sa-mi fac “incalzirea”. Vinul alb si platoul cu pestisori prajiti nu lipsesc de pe masa de la care am urmarit si semifinalele. E plina terasa. Imi place aici ca au un ecran imens si turistii fac o atmosfera ca pe stadion. Oare asa o fi fost si in seara finalei de la Sevilla? Hm, de-ar sti ei ca urmaresc meciul alaturi de un proaspat campion european, unul care a si marcat din 11m…
Dar nu ma cunoaste nimeni. Las’ ca e mai bine asa. Stau linistit. Linistit pe naiba! Ma roade un pic ca nu ma bate unul pe umar sa-mi spuna: “Bravo, Gabi! Esti mare, frate! Ca Maradona. El – regele lumii, tu – al continentului.”
Chris Rea si al sau hit din vara asta “On the beach” imi alunga toate gandurile. Dj-ul o pune in fiecare seara, parca stie ca e pe gustul meu.
Abia astept sa inceapa meciul. Ma fascineaza Maradona. M-a coplesit cu arta lui! In ’82, cand am jucat amicalul impotriva Argentinei la Rosario, l-am urmarit tot meciul de pe banca de rezerve. Diego a fost coautor la golul marcat de Diaz. Of, daca ma baga si pe mine nea Mircea (Lucescu) cateva minute pe final, poate reuseam sa marchez si terminam 1-1 acel meci. Ce sa-i fac daca n-a stiut ca-l avea langa el pe “Gabi Balint, omul nostru de gol in atatea situatii”. Nici eu n-am stiut atunci. 
Cine stie cand o sa mai am ocazia sa joc impotriva lui grande Maradona… L-am iertat pentru “Mana lui Dumnezeu”. A fost lipsa de fair-play, dar pentru ce a facut la golul al doilea, cand i-a driblat pe englezi de la mijlocul terenului… E prea mare ca sa nu-l iert!
Gata, incepe meciul. Imnul Argentinei! Sunt campion european, dar acum ma simt mic. As vrea sa fiu acolo. Nimic nu se compara cu prezenta la un Campionat Mondial. Vreau la Mondiale si as da oricat sa fiu acolo. Vreau sa joc impotriva unor mari echipe, precum Argentina sau Brazilia. Sa-i marchez un gol Braziliei, poate asa aude si Pele de “Pele din Sangeorz Bai”. Sau, cum ar fi sa marchez impotriva Argentinei si apoi sa-l privesc pe Maradona cum ofteaza de ciuda? Vise, Gaboaja, vise…
Meciul ma face sa-mi para si mai rau ca nu sunt acolo. Ce spectacol, cinci goluri! Maradona ridica trofeul, Argentina e cea mai mare! Eu, in vacanta.
OK. Ma pregatesc pentru al treilea “antrenament”. Ma urc in taxi si ii cer soferului sa ma duca la discoteca Akrotiri. E cea mai frumoasa discoteca in aer liber din Atena. Ciudat, de data asta, superba noapte ateniana nu ma mai intereseaza. Imaginile finalei din Mexic mi se deruleaza non-stop in fata ochilor. In mintea mea s-a nascut un nou vis: trebuie sa ajung la Mondiale! Si acolo trebuie sa joc, sa dau gol… Asta e dorinta mea! Sevilla a ramas in urma… E istorie deja. Inchid ochii si visez in acordurile lui Chris Rea care brusc lasa locul vocii lui Cristian Topescu: “Deci, singura noastra speranta este un gol…”
